Protoieria Ilfov SudVizită pastoral-misionară la penitenciarul Jilava
Din încredinţarea Protoieriei Ilfov Sud, o delagaţie alcătuită din: Pc. pr.Adrian Chiriţă de la parohia Jilava, Pc. pr.Daniel Oancă de la parohia Fundenii Doamnei, Pc. pr. Dumitru Ştefănescu de la parohia Mierlari, Pc. pr. Florian Stan de la parohia Cornetu şi doamna Iancu Viorica Adriana, asistent social în cadrul Protoieriei Ilfov Sud, am efectuat, joi, 18 martie 2010, o vizită pastoral-misionară la penitenciarul Jilava. La ora 15:00 ne-am întâlnit la poarta penitenciarului cu Pc.pr. Dumitru Beşleagă de la capela penitenciarului Jilava şi după ce am îndeplinit formalităţile de legitimare şi control specifice intrării într-o astfel de instituţie, am fost conduşi de părintele Beşleagă, în calitate de gazdă, în incinta penitenciarului, păşind cu sfială şi multă emoţie pe aleile ce ne conduceau către un al doilea filtru de control şi legitimare, pentru a putea intra în pavilionul în care se află şi capela unde părintele Beşleagă îşi desfăşoară activitatea.
Am trecut pe lângă o troiţă ridicată după evenimentele din decembrie 1989, lângă o alee principală, iar pe terenul din spatele acestei troiţe am observat o cruce, despre care părintele Beşleagă ne-a explicat că marca locul pe care ar fi trebui să se ridice o biserică capelă de mai mulţi ani, dar acest fapt nu s-a materializat, din motive care ţin, din câte am înţeles, de lipsa de voinţă şi înţelegere a unor persoane din conducerea penitenciarului.
După ce am trecut şi de al doilea punct de control, unde ne-au fost reţinute documentele de identitate şi am fost supuşi obişnuitei percheziţii corporale, am intrat în atmosfera sumbră, apăsătoare, cu un miros neplăcut al pavilionului cu culoarul lung şi strâmt pe care se aflau înşirate uşile grele, cu zăvoare mari şi lacăte, ale celulelor pline de deţinuţi.
Pe la jumătatea culoarului, în partea stângă se afla capela penitenciarului, către care ne îndreptam, amenajată într-un spaţiu mic dar primitor pentru cei care ar fi putut asista la sfintele slujbe, în număr de maxim 25-30 persoane.
Intrarea în capela penitenciarului, ne-am mai liniştit şi datorită cântărilor bisericeşti ce se auzeau prin difuzare în staţia din interiorul capelei. Ne aflam într-un spaţiu de rugăciune care fusese amenajat cât mai corespunzător posibil cu pictură, catapeteasmă şi alte obiecte strict necesare cultului, asemenea unui paraclis, dovadă a străduinţei neobosite şi a râvnei slujitorilor ce s-au ostenit în acest loc, şi în special a părintelui Dumitru Bleşleagă, care, de mulţi ani se nevoieşte cu mult zel în această anevoioasă şi delicată misiune. După ce ne-am închinat cu sfială, sărutând sfintele icoane, ne-am retras fiecare în tăcere, preţ de câteva minute, marcaţi de emoţia puterincă a momentului şi sub impresia deosebită a locului în care ne aflam.
Părintele Beşleagă plecase să aducă în capelă pe cei care doreau să se întâlnească cu noi şi care primiseră, în prealabil, aprobarea conducerii penitenciarului.
După aproximativ un sfert de oră şi-au făcut apariţia în capelă primii deţinuţi, care au intrat cu multă sfială, mergând să sărute cu evlavie icoanele din faţa sfântului altar, apoi au venit să primească binecuvântare de la preoţii prezenţi şi s-au retras cuminţi şi ordonaţi pe cele câteva băncuţe din interiorul capelei, până ce în decurs de circa 10 minute , s-au adunat aproximativ 20 de persoane. În acest timp, personal am fost abordat de 2 dintre deţinuţi, unul rugându-mă să-l binecuvintez şi să-i rostesc o rugăciune de dezlegare de blestem şi jurământ, după ce mi-a mărturisit cu căinţă motivul pentru care se afla acolo şi cât timp mai are de ispăşit. Al doilea m-a rugat să-l pomenesc în rugăciune pentru că peste o săptămână se rejudeca procesul lui, deoarece, spunea el, fusese condamnat pe baza unei mărturii mincinoase.
După ce s-au adunat cei aproximativ 20 de deţinuţi, cât a reuşit părintele să adune, am săvârşit împreună, toţi cei 5 preoţi, slujba Acatistului Buneivestiri, pe care cei prezenţi au ascultat-o în picioare, cu capetele plecate şi dând răspunsurile în cor, după fiecare condac şi icos ce se rostea.
La sfârşitul slujbei Acatistului, părintele Daniel Oancă a ţinut un scurt cuvânt ce a fost ascultat şi receptat cu interes şi multă nădejde de cei prezenţi. În final au trecut fiecare pentru a fi miruit, iar părintele Florian Stan le-a oferit iconiţe, cărţi de rugăciune şi cărţi cu slujba Acatistului Sf. Cuv. Parascheva, pe care le-au primit cu multă bucurie, mulţumind cuviincios atât pentru daruri, cât şi pentru această întâlnire.
Înainte de a ne despărţi de aceştia am mai putut discuta cu câţiva dintre ei, care şi-au exprimat susţinerea lor cu privire la demersurile şi activitatea neobosită a părintelui Dumitru Beşleagă, faţă de care aveau o admiraţie şi recunoştinţă deosebite, dintre aceştia, trei fiind cu studii superioare, dar şi nemulţumirile despre modul în care sunt trataţi în penitenciar, neţinându-se cont de dorinţele lor îndreptăţite de a merge cât mai des la bibliotecă, la capelă, de a sta de vorbă cu părintele, de a asculta slujba şi cântările bisericeşti difuzate în staţia din capelă, sau pentru cei care nu pot veni în capelă, datorită capacităţii reduse, să poată urmări sf. Liturghie pe televiziunea cu circuit închis, care a funcţionat iniţial dar care a fost întreruptă prin scoaterea camerelor de transmisie din capelă, din dispoziţia unei anumite persoane din conducerea penitenciarului, care în schimb favorizează prozelitismul iehovist şi înlesneşte accesul martorilor lui Iehova în penitenciar.
Cu lacrimi în ochi, dar şi cu o speranţă de a fi auziţi şi înţeleşi, ne-au rugat să facem cunoscute aceste nemulţumiri ale lor către Centrul Eparhial, care să poată transmite aceste realităţi Direcţiei Generale a Penitenciarelor, pentru ca şi în penitenciarul Jilava, activitatea părintelui Dumitru Beşleagă să nu mai fie obstrucţionată, iar drepturile privitoare la libertatea de credinţă a deţinuţilor şi manifestarea acesteia să nu mai fie îngrădite.
Cu nădejdea că rugăciunile noastre şi dorinţele lor se vor împlini, am plecat de acolo încredinţaţi că acei oameni, lipsiţi temporar de libertate, vor putea ieşi din acel loc mai îndreptaţi sufleteşte, întăriţi în credinţă şi în dragostea faţă de aproapele.
Preot Stan Florian,
Parohia Cornetu