Mânăstirea Cernica

12

Între ctitoriile monastice din această parte a Munteniei, mânăstirea Cernica, aşezare monahală pentru călugarii dintotdeauna, ocupă un loc central la acest capitol de spiritualitate, monumentalitate, istorie, cultură şi artă veche românească de o inestimabilă valoare. Ne aflăm în locuri în care pădurea a format în trecutul îndepărtat un masiv forestier imens, vechiul Codru al Vlăsiei. Şi astăzi elementele dominante ale naturii de aici, sunt pădurea şi lacul întins Cernica, ce îmbrăţişează cele două ostroave în care se afla mânăstirea cu cele două biserici mari: ostrovul Sf. Gheorghe cu Biserica Sf. M.Mc. Gheorghe (l842), şi cetatea, ctitorite de Sfântul Ierarh Calinic, fost stareţ al mânăstirii (1820-1850) şi ostrovul Sf. Nicolae cu biserica Sfântul Ierarh Nicolae, construită de marele stareţ Timotei între anii 1809-l8l5, pe fundaţiile a două biserici: una de lemn pe temelie de piatră, consemnată în documentele vremii ca primă aşezare călugărească cernicană – Grădiştea Foreştilor, având ca egumen pe Partenie, iar pe la anul l606 se menţionează o nouă zidire pe cea veche cu stareţul ei Athanasie, fiind înconjurată de căsuţe ce ţineau loc de chilii pentru vieţuitorii de atunci, dornici de nevoinţă în vederea desăvârşirii lor, ctitorită de Vornicul Cernica Ştirbei de unde şi-a luat numele Mânăstirea. Biserica construită de Cernica Ştirbei, din cauza unor degradări structurale, va fi demolată şi, pe temeliile ei, stareţul Timotei va construi actuala biserică Sfântul Nicolae despre care am amintit mai sus, una dintre cele mai impunătoare construcţii de biserici, o copie fidelă a Mânăstirii Văcăreşti. În partea de Nord, se află biserica Sfântul Lazăr ctitorită de Sfântul Cuvios Stareţ Gheorghe (1804), care a suferit mari modificări în timpul lucrărilor de restaurare executate în vremea Stareţului Zosima Pârvulescu în anul l936. Unică în felul ei, Mânăstirea Cernica prin împrejurarile politice şi bisericeşti în care s-a întemeiat, prin şiruri de voievozi, boieri si ierarhi care au avut un rol important în istoria sa şi a poporului roman, ca de pildă, voievodul Mihai Viteazul, voievodul  primei Uniri, pomenit de mai multe ori în actele mânastirii, Simeon Moghilă, pomenit în al doilea Hrisov al mânastirii, Radu Vodă Şerban, care i-a dat întâiul Hrisov ( 29 mai 1608), succesorul său Radu Mihnea, Matei Basarab, apoi boierii: Cantacuzineşti, Ghiculeşti, Greceni, Năsturei, Creţuleşti, Filipeşti, Dudeşti, Goleşti; ierarhii ca: mitropoliţii: Luca, Grigorie I, Ştefan,  Sf. Cuv.Gheorghe, Sf.Ierarh Calinic si alte personalitati culturale, artistice şi publice, stă neclintită în rostul şi menirea existenţei sale.

Privită în ansamblu, Mânăstirea ni se înfăţişează ca o Cetate Sfântă a Ortodoxiei româneşti, într-un cadru pitoresc fascinant. Toate anotimpurile  îţi oferă o splendidă privelişte dacă doreşti să porneşti în drumeţie şi să zaboveşti cu folos la mânastirea Cernica. Nicăieri, iarna nu îmbracă totul într-o hermină imculată decât aici şi la munte, nicăieri nu înfloresc mai frumos pomii, niciunde nu cantă în cor cu triluri maestre atâtea grupuri de privighetori si alte pasări şi unde în altă parte fluieră mierlele mai înflăcarat ca în acest mic colţisor de rai, plin de flori si de verdeaţă. Culorile minunate ale primăverii, verii şi toamnei sunt şi aici de o rară frumuseţe. Verdele de culoarea smaraldului , albastrul cerului, oglinda linistită a lacului în care se scaldă cerul toamnei; toate pare să se îmbine perfect într-o simfonie maiastră de culori cu albul sidefat al trestiei, arama stejarului, argintul teiului si nuanţele celorlalţi arbori, pictaţi de mâna nevazută a veşnicului Creator.  În această simfonie de splendori ale naturii călugarii de aici împletesc rugăciunea cu ascultarile lor, facând şi prin lucrarea misionară de ajutorare a semenilor mereu paşi spre ascensiunea si împlinirea duhovnicescă, având ca pilde vii pe Sfântul Ierarh Calinic, pe Sfântul Cuvios Staret Gheorghe si alţi părinţi si monahi cu chipuri imbunătaţite.

În cadrul complexului mânăstiresc, vizitatorii şi pelerinii, pot admira biserica Sfântul Gheorghe (1842), care adăposteşte în imensitatea ei ”Odoarele sfinţeniei“ de mare preţ ale ortodoxiei româneşti: racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Calinic, făcător de minuni şi chivotul cu sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Gheorghe, stareţul Cernicăi şi Căldăruşanilor, ambele lucrări fiind confecţionate din metale preţioase, executate de meşteri de la Monetaria Statului; Casa Memorială Sfântul Ierarh Calinic (1842), Casa Memorială Sfântul Cuvios Gheorghe, stareţul Cernicăi şi Căldăruşanilor (1783), canonizat la 3 decembrie 2005 şi Colecţia muzeală din Mânăstire. Toate acestea adăpostesc mulţime de obiecte liturgice cu valoare inestimabilă de patrimoniu: icoane, chivote, Evanghelii, Sfinte Vase, cruci, veşminte, cărţi, hrisoave vechi (sec.al XVI-lea) şi manuscrise executate de călugări iscusiţi. Aceste valori inestimabile ,pe care le vom prezenta şi în imagini, ne vor oferi într-o privire de ansamblu bogatele activităţi cultural-artistice desfăşurate de călugării de aici, care au ştiut dintotdeauna să împletească în chip minunat munca împreună cu rugăciunea. Menţionăm icoane de la sfârşitul secolului al XVII-lea: icoana Maicii Domnului cu Pruncul, icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ierarh Nicolae şi altele. O identificare a originii lor este greu de făcut. Se remarcă în mod deosebit icoanele unor maeştri zugravi din Şcoala de la Cernica: Nicolae Polcovnicu, Adam Zugravu, Fotache, Grigore Frujineschi. Erminia, coloritul, nuanţarea, expresivitatea şi execuţia artistică de înaltă ţinută, scot în evidenţă opera unor zugravi locali de excepţie. Numeroase veşminte ţesute în fire de metal preţios, potire, evanghelii şi cruci sunt donaţia Sfântului Ierarh Calinic şi a altor părinţi duhovnici si monahi vieţuitori ai mănăstirii. Ne mai atrag atenţia o serie de tablouri, opere ale unor cunoscuţi artişti ca Theodor Pallady şi Ion Ţuculescu, care pare să dea o notă de completare la valorile existente.

Pe latura de S-E se află biblioteca mânăstirii, care a fost organizată de însuşi Sf. Ierarh Calinic. Trapeza mânăstirii pentru monahi, credincioşi, pelerini şi personalul auxiliar, ctitorită de Sf. Ierarh Calinic în anul 1842, se află pe latura de N-V a incintei. Privită în ansamblu, trapeza Mânăstirii Cernica are forma unei nave de biserică. Fragmente de frescă din pictura veche se păstrează în absidă. Cimitirul mânăstirii este un alt obiectiv la fel de important, un adevărat Panteon al personalităţilor istorice, politice, culturale şi bisericeşti. Frecventată în mod deosebit de mulţi credincioşi şi pelerini dornici de realizare spirituală, Mânăstirea Cernica este “un adevărat laborator al Învierii”, o poartă deschisă către cer de unde coboară “Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit…”   ( Iacob I,17).