Parohia Vidra

_DSC3011

ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Satul Vidra care constituie Parohia Vidra este situat la aproximativ 11 kilometri sud de Bucureşti fiind mărginit ȋn partea de vest de satul Creţeşti şi ȋn partea de sud de râul Sabar, afluent al râului Argeş. În partea de nord a localităţii la 1,5 kilometri se găseşte localitatea Dobreni din judeţul Giurgiu, iar ȋn partea de nord la 5 kilometri localitatea Berceni, judeţul Ilfov. Localitatea a purtat oficial mai multe denumiri: Străini Dobreni, Bragadiru, Bragadiru de Jos[1] şi Vidra. Explicarea primei denumiri pare să fie ȋn legătură cu aşezarea unui număr consistent de săteni din localitatea Dobreni ȋn localitatea Vidra de unde lectura străini din Dobreni, iar ultima fiind pusă ȋn legătură cu mamiferele cu acest nume care ar fi vieţuit pe malurile râului Sabar care mărgineşte localitatea. Cealaltă denumire de Bragadiru cu specificaţia de Jos pentru a-l individualiza de oraşul Bragadiru (Bulgari sau de Sus) din aceeaşi plasă a Sabarului ne trimite la o componentă slavă a comunităţii menţionate ȋn catagrafia din 1810[2]: Primele urme de vieţuire datează din perioada eneolitică din anii 4.100-4.000 ȋnainte de Hristos, fiind descoperite elemente de cultură materială, inclusiv vase cu reprezentări antropomorfe, toate aparţinând culturii Gumelniţa[3]. Informaţiile cu caracter istoric lipsesc până ȋn perioada modernă localitatea nefiind inclusă pe drumul tradiţional care lega oraşul Bucureşti de Imperiul otoman prin cetatea Giurgiu. Includerea sa ca staţie pentru prima linie de cale ferată din Ţara Românească Bucureşti-Giurgiu, construită ȋn anul 1878, a dus la dezvoltarea localităţii, precum şi la impunerea denumirii Vidra pentru localitate. De asemenea, ȋnfiinţarea Institutului de Cercetări pentru Legumicultură şi Floricultură ȋn anul 1967 şi mutarea acestuia ȋn Vidra ȋn anul 1970 a dus la ridicarea pe o treaptă superioară a specificului legumicol al comunităţii angrenate ȋn majoritate ȋn activitatea institutului ȋn această perioadă. După anul 1989 activitatea Institutului de Legumicultură a fost mult redusă specificul fiind păstrat doar prin gospodăriile familiale ale credincioşilor.

ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Prima biserică a Parohiei Vidra atestată istoric purta hramul Adormirea Maicii Domnului fiind amplasată ȋn cimitirul parohial, la aproximativ 150 metri de Biserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir ȋn care se slujeşte ȋn prezent. Era o bisericuţă din lemn. Pe una dintre bârnele sfântului lăcaş se găseau inscripţionate anul 1733 şi meşterul Stoian[4]. A ars ȋn anul 1977 pierzându-se astfel o parte din istoria comunităţii. După ȋnlăturarea resturilor pe amplasamentul bisericii de lemn a fost descoperită o podea constituită dintr-un rând de cărămizi, ceea ce a dus la formularea ipotezei că aceasta ar fi de fapt prima biserică a comunităţii atestată ȋnsă doar arheologic. Dimensiunile reduse, poziţia retrasă ȋn cimitirul care şi el datează de la ȋnceputul localităţii au constituit probabil argumente pentru alegerea unui nou amplasament pentru un alt sfânt lăcaş ridicat ȋn anul 1872. Biserica de cărămidă cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost ridicată astfel de Dimitrie Ghica si de colonelul Solomon la intersecţia Străzii Principale (Dobreni-Creţeşti) cu strada pe care se găseşte cimitirul. Din acest moment se pare că ȋn Biserica Adormirea Maicii Domnului se slujea doar la slujbele de obşte pentru cei adormiţi. Degradarea structurii de rezistenţă a bisericii din 1872 a dus la construirea unei noi biserici pe acelaşi amplasament şi la pictarea acesteia ȋntre 1991-2003, aceasta fiind sfinţită la 2 noiembrie 2003 de către Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, preluând din tradiţie şi pe cel al Adormirii Maicii Domnului. Biserica actuală s-a ridicat ȋntr-o perioadă mai ȋndelungată prin contribuţia comunităţii şi strădania preoţilor Tuţă M. Nica, Ion Gheorghe, Mihail Lăcustoiu şi Cătălin Dimitri. Biserica nu are pisanie pentru noua biserică, iar cea a sfântului lăcaş din anul 1872 s-a pierdut.

[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului era sub formă de navă având lungimea de 19 metri şi lăţimea de 6,5 metri, fiind construită din bârne de stejar de până la 12 metri, iar grosimea pereţilor de 30-35 de centimetri. S-a respectat metoda tradiţională, ȋmbinându-se bârnele de lemn şi nu s-a folosit niciun fel de cui. Biserica ȋn care se slujeşte astăzi cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie are dimensiunile de 22 x 12 metri fiind construită din cărămidă, de plan triconic cu absidele uşor pronunţate ȋn exterior. Sfântul lăcaş este constituit din pridvor ȋnchis, pronaos, naos şi altar cu trei turle dintre care două pe pronaos cu câte şase laturi şi una centrală pe naos de dimensiuni mari cu opt laturi ridicată pe o bază dreptunghiulară cu acoperiş. Faţada de vest a bisericii prezintă trei ocniţe: una centrală, dreptunghiulară cu icoana Adormirii Maicii Domnului şi două laterale ȋncheiate semicircular ȋn partea superioară cu Sfinţii Mari Mucenici Dimitrie şi Gheorghe. Decorul pereţilor este sobru ȋmpărţit ȋn două registre inegale printr-un brâu, ȋn cel superior evidenţiindu-se un rând de ocniţe de mici dimensiuni, iar altarul şi cele două abside sunt marcate prin trei laturi ȋn exterior.

[PICTURA] este realizată ȋn anii 1998-2001 ȋn tehnica ulei de către pictorul Bunea Marian din localitatea Vărăşti, judeţul Giurgiu cu unele accente naive. Catapeteasma bisericii este din lemn de stejar este sculptată ȋn perioada ridicării noii biserici; păstrând ca amintire a sfântului lăcaş din anul 1872 ferecăturile de argint ale icoanelor ȋmpărăteşti. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare. [ȘIRUL PREOȚILOR] Stan Sin Vasile (1800), preotul Sin Popa Joanu (1830-1890), Sachelarie Popescu (1890 – până la primul război mondial, poate şi puţin după aceea), Arsenie Popescu (????-1952), Stan Arsenie (????-????), Lăcustoiu Ioan (????-????), Somneanu Vadim (????-????), Victor Popescu-Argeş (????-????), Mureşan C. (????-????); Tuţă M. Nica (????-1992), Gheorghe Ion (????-????), Lăcustoiu Mihail (????-????), Dimitri Cătălin (1996-2010), Cheţe Siluan (????-????), Ion Pantilimonescu (2007-2014), Radu Mişu (din anul 2010) şi preotul Cristian Preda (din anul 2015).

CIMITIRUL. Parohia deţine un cimitir parohial care datează ȋncă de la ȋnceputurile localităţii, trupurile credincioşilor ortodocşi din Vidra fiind aşezate de jur-ȋmprejurul altarului Bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului, arsă ȋn anul 1977, unde s-a slujit de la ȋntemeierea localităţii.

PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE ȘI CATEHETICE] Parohia Vidra a colaborat ȋncepând cu anul 2001 cu Centrul de Plasament Nr. 7 pentru creşterea şi ȋngrijirea copilului cu afecţiune de tip HIV/SIDA. Până la numirea unui preot de caritate ȋn anul 2007 responsabil a fost pentru cei 160 de copii Preotul Dimitri Cătălin de la Parohia Vidra ȋngrijindu-se de aceştia din punct de vedere religios, colaborarea ȋntre cele două instituţii continuând şi ȋn anii următori. Parohia desfășoară activităţi de ajutorare a celor nevoiaşi și cateheze cu elevii, precum şi pelerinaje.

DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir şi Adormirea Maicii Domnului [ADRESA] Str. Bisericii, nr. 1, Vidra, judeţul Ilfov [OFICIU PAROHIAL]

BIBLIOGRAFIE: PETRESCU DÎMBOVIŢA, M. et alii, Istoria românilor, Editura Enciclopedică, Bucureşti,vol. I, 2001; „Biserica Parohiei Sfântul Dumitru – Vidra”, ȋn vol. Protoieria Ilfov Sud, lucrare tipărită la iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti 2010, p. 418-427; POPESCU, Diac. Niculae M., Catagrafia Eparhiei Ungrovlahia ȋn anul 1810, Tipografia Cărţile Bisericeşti, 1914; ROSETTI, DINU V., „Săpăturile de la Vidra”, ȋn Publicaţiile Muzeului Municipiului Bucureşti 1 (1934), p. 6-30; STOICESCU, NICOLAE, Bibiografia monumentelor feudale din Ţara Românească, Craiova, 1966.

[1] Diac. NICULAE M. POPESCU, Catagrafia Eparhiei Ungrovlahia ȋn anul 1810, Tipografia Cărţile Bisericeşti, 1914, p. 13-14.

[2] Ibidem, p. 14: Bragadir de Jos: amestecătură: rumăni, sărbi, menţiune identică cu cea referitoare la oraşul Bragadiru, jud. Ilfov (p. 38).

[3] M. PETRESCU DÎMBOVIŢA et alii, Istoria românilor, Editura Enciclopedică, Bucureşti,vol. I, 2001, p. 158; DINU V. ROSETTI, „Săpăturile de la Vidra”, ȋn Publicaţiile Muzeului Municipiului Bucureşti 1 (1934), p. 6-30 passim.

[4] „Biserica Parohiei Sfântul Dumitru – Vidra”, ȋn vol. Protoieria Ilfov Sud, lucrare tipărită la iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti 2010, p. 418.