PAROHIA ”SFÂNTUL GHEORGHE” – DUDU

Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe, din satul Dudu aparţine,din punct de vedere administrativ,de comuna Chiajna, judeţul Ilfov. Acest sat se află situat în partea de nord-vest a Capitalei, în imediata apropiere a cartierului Militari, la circa 5 km. Din punct de vedere istoric, comuna Chiajna din care face parte şi satul Dudu, este atestată încă din sec al XVI-lea,potrivit documentelor de la Arhivele Statului (1591-vol.I,pag.306,363 şi vol II,pag.12).

Din tabelele de împroprietărire din anul 1864 se poate constata că moşia sau teritoriul localităţii se întindea de la actuala Com:Domneşti, Judetul Ilfov, până la Piaţa Chibrit şi Str.Puţul lui Crăciun,în apropiere de podul Constanţa.  Biserica satului Dudu,cu hramul Sfântul Gheorghe,  a fost zidită în anul 1841,14 octombrie,în zilele domnitorului Alexandru D.Ghica-Voievod,arhiepiscopului Neofit, cu contribuţia Preacuviosului Egumen Paisie Plumbuiţeanul,a paharnicului Mihail Pencovici,a lui jupân Ghenea,precum şi a credincioşilor satului Dudu, aşa cum se arată în pisania aşezată în tinda sfântului lăcaş,scrisă în limba română cu caractere chirilice .

În anul 1899, biserica era ameninţată cu prabuşirea din cauza interperiilor şi a cutremurelor,f iind reparată integral consolidându-se  zidurile, aşezându-se un nou acoperiş şi fiind înzestrată cu o nouă pictură şi cu toate obiectele şi odoarele trebuincioase săvârşirii Sfintelor Slujbe. De această rezidire a bisericii s-a îngrijit cu toata dragostea D-na Sofia Bragadiru, proprietară a moşiei Dudu, considerată pe drept cuvânt al doilea ctitor al bisericii,aşa cum se arată din pisania  de marmură aşezată pe frontispiciul bisericii.

De la a doua sa ctitorie până în zilele noastre biserica a fost întreţinută de enoriaşii parohiei şi prin purtarea de grijă a preoţilor slujitori. Avem cunoştinţă că biserica a fost repictată în anul   1925 de pictorul Coloriţiu.Între timp, din cauza igrasei pereţilor şi a altor cauze pictura bisericii s-a deteriorat complet şi s-a simţit nevoia unei restaurări, dar din cauza insuficientelor fonduri nu s-a mai efectuat.

În schimb, s-au mai făcut alte lucrări, ca de exemplu: electrificarea bisericii, împrejmuirea curţii bisericii, reparaţia tencuielilor interioare si exterioare a zidurilor bisericii şi înlocuirea tablei acoperişului . Toate aceste lucrări s-au făcut în anul 1969 cu contrbuţia enoriaşilor satului Dudu, sub directa îngrijire şi osteneală a preotului paroh Dincă Ştefănescu.

Între anii 1984-1985, s-a pictat din nou în întregime sfânta biserică , în ulei ,de către pictorul Grigore Neagu din Bucureşti, paroh fiind Pr .Dincă Stefănescu şi pr coslujitor Romică Macovei.

În anul 2000, s-a învelit cu tablă acoperişul bisericii şi s-a construit în locul vechii magazii de lemne o cancelarie,o cameră mortuară şi o magazie .Totodată s-a rezidit integral gardul din faţa bisericii .

De la înfiinţarea sa, până în anul 2002, biserica satului Dudu a făcut parte din cadrul parohiei Chiajna ,ca filie .

Din anul 2002, s-a constituit ca parohie de sine stătătoare, sub îndrumarea Pr.Paroh Florin Dinu.

Între anii 2002-2008, s-au făcut numeroase lucrări de reparaţii şi înfrumuseţare, dintre care amintim următoarele: s-a construit în curtea bisericii un lumânărar, s-a restaurat pictura bisericii, s-au făcut reparaţii la tencuiala interioară şi exterioară a bisericii, s-a înzestrat biserica cu numeroase obiecte de cult şi de mobilier bisericesc, s-a introdus încălzire centală şi climatizare, s-au betonat alei în curtea bisericii şi la cimitirul parohial .

Toate aceste lucrări s-au făcut cu contribuţia enoriaşilor parohiei Dudu  şi a altor miluitori şi binefăcători, prieteni ai parohiei, sub îndrumarea Pr.Paroh Florin Dinu.

Dintre vechii slujitori ai acestei Sfinte Biserici, demn de amintit este ctitotul Paisie Ieromonahul, Preoţii: Dincă Ştefănescu; Romică Macovei; Ion Alin  Mihai Ganea; Ştefan Gatman.

De asemenea, Parohia Dudu s-a îngrijit în paralel cu activitatea pastorală şi misionară, de ajutorarea copiilor din familiile sărace şi a bătrânilor, asigurându-le harană, îmbrăcăminte şi ajutoare tebuincioase, cu prilejul marilor sărbători ale bisericii (Crăciun,Sfintele Paşti etc.),de hramul bisericii sau ori de câte ori a fost şi este nevoie.