Parohia Mierlari

_DSC3684

ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia este situată în comuna Jilava, județul Ilfov, în partea de vest a satului, între Șoseaua de Centură a capitalei și lunca Sabarului. Comuna Jilava s-a format prin contopirea a trei localități: Jilava, Mierlari și Odăile. Știm că ultimele două moșii au aparținut familiei boierești Kretzulescu, care avea un conac la aproximativ 200m de biserica din zid ctitorită de ei în anul 1843. Prima mențiune a locașului de cult a fost Biserica Odăilor[1] pentru ca, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, denumirea de Mierlari[2] să fie preferată celei vechi. Contopirea celor 3 sate a avut loc în urma Legii pentru organizarea comunelor rurale și urbane adoptată în 1864, denumirea fiind Comuna Jilava-Mierlari din plasa Sabar, județul Ilfov. Comuna este menționată și un an mai târziu ca fiind alcătuită din satul Jilava și cătunele Mierlari și Odăile, având în total 285 de case, două biserici și o populație de 328 de familii[3]. Astăzi, străzile Odăi și Mierlari din comuna Jilava constituie aproximativ 80% din enoriașii parohiei. Toponimul Mierlari, potrivit tradiției locale vine de la mierlele aflate în număr mare în zonă. Demografic, comuna Jilava a cunoscut o creștere importantă prin numărul mare de persoane care s-au stabilit în localitate. Ocupația tradițională a locuitorilor este agricultura și anume cultivarea legumelor. În ultimii ani, se constată a abandonare a acestei ocupații de către segmentul tânăr al populației, care preferă să muncească în capitală.

ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica este monument istoric[4] şi a fost construită în anul 1843 de către Constantin[5] şi Zoe Kretzulescu (născută Filipescu)[6], proprietarii moşiei Odăile – Mierlari. Sfântul locaș este zidit din cărămidă, pe temelie de piatră, iar materialul necesar pentru construcţie fost luat de la un cătun care fusese desfiinţat în anul 1843, cătun situat între Progresu şi Jilava. Biserica a primit atunci hramul Adormirea Maicii Domnului. Se pare că înainte de această construcţie de piatră, a existat o biserică din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului, biserică situată pe teritoriul satului Odăi. Oricum, în anul 1803, apare prima menţiune istorică a unui preot slujitor al satului, i.e. “Mihai sin Baciul de 32 de ani…de neam roman…hirotonisit în leat 1803, martie 21”. Alte nume pomenite în rândul ctitorilor, în afară de cei doi membri ai familiei Kretzulescu sus-amintiţi, sunt: Gheorghe, Ivan, Ghetco, Teodor, Teodor, Ştefan, Nicolae, Stoian, Caro-Ali, Stroe. Din cauza degradării pronunţate şi a riscului de a fi închisă slujirii divine,  biserica a fost reparata în anii 1853 şi 1871, iar în anul 1897 a fost renovată şi mărită pe cheltuiala lui Gheorghe –numit “domnul Iorgu” de săteni – şi Elena Diamandi, proprietarii de atunci ai moşiei. În acel moment, biserica a fost înălţată cu 70 de centimetri şi s-au adaugat absidele laterale. Constructorul care a executat lucrările a fost Vasile Buştea. La această restaurare au contribuit şi credincioşii, iar preotul de atunci era Alexandru (Alecu) Georgescu. Cu această ocazie, bisericii i-au fost adăugate hramurile : Sf. Mare Mucenic  Gheorghe şi Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil. În anul 1930, prin stăruinţa enoriaşilor, filia Mierlari – care până atunci depindea de parohia Jilava – a devenit parohie şi, prin concurs, a fost numit preot Vasile Mihăiescu. Cu o activitate excepţională, slujitor înzestrat, tată a şase copii şi preot exemplar, Vasile Mihăiescu a iniţiat în anul 1932 ample lucrări de reparaţii a bisericii care a fost mărită cu şase metri: au fost adăugate acum cafasul şi pridvorul închis, a fost adăugată a doua turlă şi s-a construit frontonul de la intrare. Tot atunci a fost turnat trotuar continuu de ciment în jurul bisericii, iar pardoseala bisericii s-a făcut prin turnarea unui beton slab. Biserica a primit din nou ca hram Adormirea Maicii Domnului. Din păcate, în anul 1952, preotul este arestat de către comunişti şi este condamnat pentru “activitate legionară” la 25 de ani de muncă silnică, din care ispăşeşte 17 ani. În timpul păstoririi preotului Grigore Rădoi a fost învelită cu tablă galvanizată biserica (în anul 1965) şi clopotniţa și s-a realizat instalația electrică la biserică. Din anul 2012, biserica este în reparații capitale: s-au realizat consolidarea fundațiilor și hidroizolarea lor, pardoseala, s-a turnat centură perimetrală superioară, s-a înlocuit integral acoperișul bisericii, s-au refăcut tencuielile interioare, precum și instalațiile termice, electrice și de sonorizare. În prezent, biserica este pregătită pentru pictură. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica este construită în plan trilobat, are doi contraforti la absida-altar si doi contraforti la pronaos. Turla octogonală este deschisă pe naos și are patru ferestre orientate spre cele patru puncte cardinale. Edificiul este construit din cărămidă pe temelie de piatră. Turla şi bolţile sunt din lemn, cu tencuieli aplicate pe şipci. Bolta pronaosului este semicilindrică, iar tavanul pridvorului este drept. Învelitoarea este din tablă de cupru. Intrarea se face într-un pridvor închis cu dimensiunile de 3m/3m. Corpul central al bisericii are dimensiunile de 20m/6m (11m la abside) cu înălțimea de 5m a boltei cilindrice a tavanului, respectiv 12 metri la cheia de boltă a turlei. [PICTURA] Prima pictură a bisericii, cea din anul 1843 a fost o pictură în ulei, realizată de pictori necunoscuți. În anul 1934, biserica a fost pictată de către Dumitru Nicolaide ajutat de Dimitrie Hornung, în tehnica ulei, stil neobizantin. Costurile acestor lucrări au fost suportate de catre enoriași și de către preotul Vasile Mihăiescu. Preotului Ionel Petcu este cel în timpul căruia, cu sprijinul enoriaşilor, s-a repictat biserica. Astfel, în anul 1986, au fost executate lucrări de curăţare şi repictare în tehnica ulei de catre pictorul Pr. I. Tudorache. [SFINTE MOAŞTE] Din anul 2008, un fragment din Moaștele Sf. M. Mc. Pantelimon[7] se află expus în naosul bisericii într-o raclă confecționată pentru cinstirea lor de către credincioși. [ANEXE] În anul 1942, este zidită din cărămidă clopotniţa, iar clopotele sunt așezate la nivelul al doilea. În anul 2014, s-a construit un lumânărar din cărămidă. Casa parohială din paiantă cu două camere a fost dăruită de enoriașii parohiei preoților bisericii în anul 1911. Ea a fost extinsă prin adăugarea unei camere și a unui hol în anul 1930, iar în anii 2005-2011 a fost în renovata integral și a fost mărită prin adăugarea altor două camere. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica deține mai multe cărți de cult de la începutul secolului al XIX-lea, cu caractere chirilice. Dintre obiectele de cult, putem aminti: candelabrul principal al bisericii cu 24 de lumini, din alamă, pe care se poate citi anul “1828”, un candelabru cu 8 lumini din alamă din anul 1843[8] şi trei piese de mobilier. Cele două sfeşnice împărăteşti şi scaunul arhieresc situate în naos sunt din lemn de esenţă tare, sculptate foarte frumos cu motive tradiţionale ce sugerează rodnicia pământului şi simboluri religioase (vulturul bicefal, crucea, strugurele) şi acoperite cu un strat gros de bronz. Aceste piese de mobilier au fost aduse[9] de către Gheorghe Diamandi, în anul 1897 de la Biserica Sărindar[10] din Bucureşti. Se mai păstrează un potir de argint inferior (sub 750/1000), având cupa aurită, ce are înălţimea de 26 de centimetri şi diametrul cupei de 12 centimetri. Pe acest potir se poate citi în limba greacă: “Pomeneşte Doamne pe roaba ta, Ecaterina-1801[11]. [ŞIRUL PREOŢILOR] Mihai sin Baciul (1803-1810); Constantin (1864); Alexandru (Alecu) Georgescu (1880-1899); Nicolae Popa Anton, de origine greacă (????- 1930); Vasile Mihăiescu (1930-1952); Grigore Rădoi (1952-1976); Ionel Petcu (1976-2004); Dumitru Ştefănescu (din 2005).

CIMITIRUL. Cimitirul parohial este foarte vechi și este situat în curtea bisericii. Un cimitir parohial nou a fost înființat în anul 2006 în apropierea fostei sesii parohiale Mierlari.

PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE ȘI CATEHETICE] Parohia are un grup de cateheză numit Clubul Micul Creștin și desfășoară programele Hristos împărtășit copiilor și Alege școala. Dintre activitățile desfășurate amintim: ateliere de pictură și confecționat obiecte religioase, expoziții de hram și cu prilejul marilor sărbători, precum și pelerinajele.

DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] Adormirea Maicii Domnului [ADRESA] Str. Mierlari, nr. 89, com. Jilava, jud. Ilfov [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. Adresă electronică: parohiamierlari@gmail.com

BIBLIOGRAFIE: Harta Bucureşti,1855, Cabinetul de Hărţi, B.A.R.; Harta Bucureşti,1926, Cabinetul de Hărţi, B.A.R.; DUMITRESCU, Aurel, Monografia Comunei Jilava, Editura Printech, București, 2008; Dicționar biografic de istoria României, Coordonator Stan STOICA, p.308.

[1] În Harta Bucureşti,1855, Cabinetul de Hărţi, B.A.R. apare localitatea Odaya, fiind figurate pe această hartă o biserică, precum și Fântâna lui Radu Vodă, monument istoric aflat în proximitatea bisericii (100m). La această fântână, situată pe drumul vechi dintre Giurgiu și București, a fost ucis în anul 1716 marele vornic Pătrașcu Brezoianu din porunca primului domnitor fanariot Nicolae Mavrocordat.

[2] Harta Bucureşti,1926, Cabinetul de Hărţi, B.A.R. Cele două cătune sunt menționate distinct, alături de satul Jilava.

[3]Jilava: sat în județul Ilfov, plasa Sabaru; formează comună cu cătunele Mierlari și Odăi; are 1640 locuitori; este stație a drumului de fier; aici se țin anual două bâlciuri- unul în Duminica Mare, celălalt pe 21 iulie”, cf. FRUNZESCU, D.Z.: Dicționarul topografic și statistic al României la 1872, p. 227.

[4] Figurează pe lista din anul 2004 cu numărul de identificare IF-II-m-B-15291.

[5] Constantin Kretzulescu (1809-1884), academician, om politic, publicist, prim ministru al României. Vezi Dicționar biografic de istoria României, Coordonator Stan STOICA, p.308.

[6] Zoe Kretzulescu, născută în familia boierilor Filipescu, fiica lui Nicolae Filipescu, mare logofăt al Țării Românești, cf. http://www.genealogie.lovendal.ro/familia-filipescu/, site consultat la data de 12.06.2015.

[7] Sfintele Moaște au fost primite de la Schitul Lacu (Muntele Athos) de către credinciosul Vasile Vasile și aduse pentru biserica parohială Mierlari. Racla a fost confecționată prin donația familiei Drăgan și prin contribuția credincioșilor parohiei. Slujba aducerii Sfintelor Moaște și așezării lor în raclă a fost oficiată de PS Varsanufie Prahovenul, pe atunci, vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

[8] Inscripția cu caractere chirilice are următorul conținut: “S-a făcut acest policandru și s-a dăruit Bisericii Odăilor de Stroe Precupețiul și Marian Varvaru – 20 iulie 1843“.

[9] Conform relatării bătrânilor consemnată în anul 1945 de către preotul Vasile Mihăiescu în Condica parohială.

[10] Biserica Mânăstirii Sărindar din București era situată pe locul unde astăzi este Cercul Militar Național și a fost prima biserică din București demolată pentru sistematizarea orașului în anul 1897.

[11] Este posibil ca potirul să fie donat de familia Kretzulescu. Ecaterina Kretzulescu (născută Racoviță) și căsătorită cu Istrate Kretzulescu, a trăit între anii 1740-1801.