PAROHIA DOMNEȘTII DE JOS

ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia este situată în comuna Domnești, judetul Ilfov, Protopopiatul Ilfov Sud. Comuna Domnești se află în sud-vestul capitalei București, la o distanță de 11 km. Este străbătută de râurile Sabar și Ciorogârla și se întinde până la șoseaua de centură a Capitalei. Locuitorii erau mici agricultori, unii având ca ocupație creșterea vitelor, laptele fiind comercializat în oraș. O parte din săteni erau carauși de nisip și pietriș pe care îl vindeau în capitală, materia primă fiind extrasă din râul Ciorogârla și foarte putini erau salariați în București[1]. În vechime, satului parohiei Domnești de Jos era numit și Cojești, spre deosebire de cel al Parohiei Domnești de Sus, căruia i se spunea Băleanu, denumire pe care acesta o poartă până astăzi. În ceea ce privește componența parohiei, aceasta avea 321 de suflete ,,amestecatură’’ români și sârbi, deși acești ,,sârbi’’ menționați anterior și care formau aproximativ jumătate din populație, erau bulgari. Până de curând a existat satul ,,Sârbi’’, contopit o dată cu reformele administrative ale comunei. În opinia lui Aristide Ștefănescu, denumirea de Domnești își are originea în faptul că Ioan Vodă Caragea și-a petrecut o parte de timp în anul 1815 în palatul său din Domnești, ridicat pe malul râului Sabar. Prezența domitorului la Domnești s-a datorat fricii sale fața de ciumă, molimă care cuprinsese cu putere și Bucureștiul[2].

ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] În anul 1817, Ioan Gheorghe Caragea voievod și soția sa Elena au zidit Biserica actuală a parohiei Domnești de Jos cu Hramul ,,Izvorul Tămăduirii’’. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica bine proporționată, este în formă de cruce și prezintă un pridvor cu 6 coloane groase de căramidă, legate între ele prin arcuri simple, iar capetele se leagă prin coarde de lemn de strejar. Construcția este solidă, având ziduri groase de circa un metru. Altarul este boltit, iar naosul și pronaosul prezintă fiecare câte o calotă semisferică, a căror greutate se descarcă pe 4 arcuri : două transversale, mai late și două laterale, mai înguste, formând între ele 4 pandative. Arcurile laterale de sub calota naosului se sprijină pe bolțile absidelor, pe care le marchează printr-o diferență de nivel, care le face să se distingă de aceste bolți. [PICTURA] Biserica nu a fost pictată în întregime, ci a avut pictați în altar câțiva sfinți ierarhi și Maica Domnului – Platytera pe boltă. În 1967, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la zidirea bisericii, ea a fost pictată complet în tehnica tempera-grasă în interior, iar în exterior pridvorul și fațada în frescă, toată în stil neobizantin. Pictura din Sfântul Altar a fost restaurată. Pictura a fost executată de către pictorul Traian Trestioreanu din București. Plata lucrărilor pentru pictură și alte reparații, in valoare de aproximativ 100.000 lei a fost facută din contribuția credincioșilor, din care 25.000 lei, au fost primiți de la Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor, prin bunavoința Preafericitului Părinte Patriarh Justinian. În anul 1984, la îndedemnul preotului paroh Marin Popescu, cu ajutorul credincioșilor parohiei s-a tencuit exteriorul în praf de piatră. În anul 1994, sub îndrumarea vrednicului de pomenire patriarh Teoctist, prin osârdia preotului paroh Anghel Nicolae , a consilului parohial și al credincioșilor parohiei s-au început lucrările de restaurare a picturii de catre pictor Elena Vasilescu din București împreună cu pictorul Chivu Viorel Cristian și ucenicii: Olga și Bogdan. S-a resfintit la data de 8 septembrie 1994[3] de către P.S.Teodosie Snagoveanul. [ANEXE] CÎn curtea bisericii se află clopotnița, detașată de biserică și dotată cu un clopot nou turnat la Mânastirea Plumbuita în anul 1992. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Printre obiectele de cult și mobilierul care apartin bisericii, cu valoare istorică- documentară și artistică, amintim un chivot de argint de 11 cm /9 cm și 7,5 cm înălțime. Deasupra o mică turlă cu o cruce în vârf și pe o parte laterală purtând inscriptia Elena și Caragea voevod, precum și cinci candele de argint de cca. 500 gr. fiecare cu inscriptia ctitorilor. O icoana rusească din sec. XVIII-XIX din lemn, pictată și îmbrăcată complet în argint care reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe, având pe veșminte multe motive florale, a fost donată bisericii în anul 1943. Pentru această icoană, familia Emil Ștefănescu a donat un iconostas de stejar sculptat în anul 1944. [ȘIRUL PREOȚILOR] Ion Ciocan (menționat1817), Constantin(Dinu)Boiteanu (6 februarie 1817 – 1848), Constantin sin popa Costache (18 decembrie 1850-????), Hristea Bunescu (1 septembrie 1843-????), Hristea sin Stroe (18 iulie 1843-????), Dumitru Radulescu (2 decembrie 1882 -12 noiembrie 1938), Emanoil Hodrea – Protoiereu și Consilier Administrativ al Arhiepiscopiei (1 aprilie 1936-????), Marin Popescu (????-1987), Anghel Nicolae (din 1988) și Florian Niculae (din 2014).

CIMITIRUL. Cimitirul aparține parohiei încă din anul 1817. Personalități de seamă îngropate aici sunt: Pr. Emanoil Hodrea și Ecaterina preoteasa; Pr. Alexandru Bogdan și Maria preoteasa; Pr. Marin Popescu și Elena preoteasa; În fața bisericii, în partea de sud spre strada sunt mormintele a 8 ostași cazuți în lupta pe malul Argeșului în dreptul comunei Mihailesti în războiul din 1916-1918 și aduși aici spre îngropare. În partea de nord, în dreptul Sf. Altar se află o cruce sub care odihnește  Pr. Constantin Dinu și cu soția sa Safta și poartă ca dată anul 1848.

PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE ȘI CATEHETICE] Parohia are un grup de cateheză și desfășoară activitate filantropică (există un cămin de bătrâni în localitate, precum și copiii de la Fundația Casa Lidia). Începând cu anul școlar 1993-1994, aproape în fiecare an parohia a avut câte un elev la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din București.

DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] Izvorul Tămăduirii [ADRESA] Str. Alexandru Ioan Cuza, Nr.16, Com. Domneșt, jud. Ilfov [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon. Site: parohiadomnesti.ro.

Bibliografie: Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei în anul 1810– publicată de Diac. Nicolae M. Popescu în 1914; Pisania; Mărturii ale Pr. Emanoil Hodrea;   http://www.primariadomnesti.ro/pagina/istoricul-localității

[1] Conform relatării preotului Emanoil Hodrea din anul 1934.

[2] Preluat de pe  http://www.primariadomnesti.ro/pagina/istoricul-localitații

[3] Pisania