Biserica Parohiei CHITILA I

Untitled_Panorama1 (2)

Biserica este situată în zona centrală a localităţii Chitila, în vecinătatea Primăriei Com. Chitila, la răscrucea căilor de acces spre Bucureşti, Ploieşti şi Târgovişte. Biserica poseda o frumoasă curte cu spaţiu generos.

Biserica cu hramul Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul a fost construită între anii 1912-1913 având ctitori pe Ion şi Florea Olteanu. Sfinţirea sfântului locaş a avut loc la data de 27.10.1913 de către Preasfinţitul Teofil Ploiesteanul, preot paroh fiind Constantin Teodorescu.

Planul bisericii este un tricon, cu trei abside (altar şi două laterale), naos, pronaos, cafas şi pridvor deschis.

Turla principală este destul de înaltă şi este susţinută de pandantivi. Mai sunt alte două turle mai mici care sunt  „oarbe” şi sunt postate spre faţada bisericii (zona de vest). Se mai remarcă la elevatie arce şi semicalote, arce susţinute de stâlpi la cafas şi la arcatura pridvorului deschis.

Absida altarului de formă semicirculară în interior şi acoperită cu semicalotă, prezintă 2 ferestre şi două nişe pentru proscomidie şi diaconicon. În bolta altarului este reprezentată Maica Domnului „ Împărăteasa cerurilor“ şezând pe tron cu pruncul Iisus Hristos în braţe, flancată de Arhanghelii Mihail şi Gavriil în atitudini adoratoare. De remarcat rezolvarea artistică personală a mandorlei de lumina divină din jurul Fecioarei.

Pridvorul închis este destul de amplu, având o lungime de aproximativ 12 metri. Este decorat cu o pictura mai nouă  decât cea din interior şi de calităţi plastico-artistice mai modeste.

Întregul ansamblu arhitectonic se înscrie în specificul epocii, într-un stil românesc.

Pe parcursul anilor au mai avut loc aşa zise „spalări” cu ocazia cărora s-a intervenit asupra picturii (repictări) dar nu într-o proporţie îngrijorătoare.

Pictura  bisericii a fost  realizată în tehnica uleiului, în anul târnosirii 1913 de către pictorul Constantin Gheorghe  şi a fost restaurată în anul 2008. Pictura originală se înscrie în specificul anilor de început al secolului al-XX-lea până în ienterbelic, unde o moştenire a stilului bizantin se întrepătrunde cu elemente neoclasice rămase din experienţa secolului al-XIX-lea (Grigore şi Tătărescu). Aspectul general al picturii este plăcut, liniştitor, cu o gamă cromatică armonioasă, respectând iconografia şi stilul bizantin, dar păstrând proporţiile faţă de alte ansambluri de pictură realizate de marii maeştri ai epocii (fraţii Belizarie, Costin Petrescu, Iosif Keber).

Dispunerea aureolelor poleite iniţial este tradiţională, întreaga imagine de ansamblu degajă linişte, profunzime şi căldură.

Compoziţiile sunt ample, monumentale, ieşind în evidenţă gândirea şi rezolvarea plastică rafinată a scenelor şi personajelor, folosirea judicioasă a blick-urilor şi utilizarea unui registru amplu şi variat al ornamentelor (florale şi geometrice).

Biserica nu este monument istoric.

În cursul anului 2008, prin strădania P.C.Pr. Alexandrescu Ion Adrian, secondat de preoţii coslujitori: Pr.Constanda Ioan, Pr.Şerban Ionuţ şi de Consiliul parohial, s-au făcut reparaţii capitale la biserică (restaurarea picturii), s-a modernizat casa parohială şi s-a construit o cantină socială cu un număr de 50 de locuri.

La sărbătoarea hramului din data de 07.01.2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înpreună cu un ales sobor de preoţi (P.C.Pr.Vicar Iordache Ion, P.C.Pr.Prootopop Macovei Romică, P.C.Pr.Inspector Bănuţă Nicolae etc.) au participat la slujba de resfinţire a bisericii, a casei parohiale şi a Cantinei sociale, acordând preotului paroh, pentru merite deosebite, distincţia de „iconom”.