Biserica Parohiei CĂLDĂRARU

1

La confluenţa râurilor Colentina şi Dâmboviţa, pe un mal trufaş, la o depărtare de aproximativ 9 km. de marginea de răsărit a cetăţii legendarului Bucur, este situată  parohia Căldăraru cu cca. 350 de familii având o frumoasă biserică albă, în formă de cruce tivită cu chenare azurii care, văzută de departe cu cele 3 turle ale ei, ne cheamă la smerită rugăciune.

Ziditu-s-a acest Sfântul locaş cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil în anul 1937 în satul Căldăraru, com.Cernica, jud.Ilfov, ctitorită fiind de Protosinghelul Zosima Pârvulescu, egumenul mânăstirii Cernica, de familia Zmaranda şi Zamfir Arghirescu şi enoriaşii satului, în timpul Pr. Grigore Cruceanu, sfiinţindu-se în ziua de 8 noiembrie de către Episcopul Vicar Veniamin Pocitan.

Cutremurul din anul 1940 nu a lăsat urmări asupra Sfîntului locaş dar, cel din 1977, a pricinuit grave stricăciuni bisericii, acestea fiind remediate prin contribuţia bunilor enoriaşi ai parohiei şi prin străduinţa Pr. Feraru Gheorghe, decedat în februarie 1979. Şirul preoţilor deservenţi la acest sfânt locaş, începând cu anul 1937 debutează cu evlaviosul Pr. Cruceanu, Pr. Badie Ilie din Cernica, continuă în 1938 cu părintele Mihai (cu dulce grai moldovenesc), apoi vine gospodarul Pr. Anghel care electrifică satul, urmează pentru o scurtă vreme Pr. Murea Ion, Pr. Rentea din Oltenia, blajinul părinte Dan, părintele Feraru Gheorghe, părintele Gherman Alexandru care reface fresca bisericii şi din 1 februarie 1986 Pr. Guţea Vasile.

Cine ar fi crezut că eu, cel botezat în cristelniţa bisericuţei Sf. Lazăr din cimitirul mănăstirii Cernica, umbrit de mantia unchiului meu, monahul ascet Damian Guţea,  îmi va fi menit să fiu preot într-un sat de peste lacul mănăstirii, la o biserică ctitorită de unul dintre vrednicii stareţi ai Cernicăi: Pr.Zosima Pârvulescu, nu zic decât că toate se fac cu binecuvantarea divină, proniatoare.

Este în firea omului să îndrăgească ori să se lege de locul unde a răsădit o floare, un copac şi a zidit o casă; aşa şi eu m-am ostenit în a păstra cât mai frumoasă sfânta biserică, am cunoscut oamenii de aici cu toate ale lor, bune şi rele, păstrandu-i în sufletul meu. În cei peste 20 de ani de când păstoresc acest sat, am ridicat o casă parohială dimpreună cu o trapeză pictată, unde am şi amenajat o expoziţie de fotografie veche, cărţi şi icoane vechi precum şi un muzeu cu obiecte etnografice, clopotniţă, grup sanitar, garaj, refacerea picturii bisericii, geamuri termopan, tot mobilierul de stejar sculptat plus 40 de străni sculptate din fag fiert, gresie în biserică şi în curtea bisericii, împrejmuiri, porţi fier forjat, consolidări şi reparaţii cicluale la biserică, căutând a reda strălucirea firească a frumoasei noastre biserici.

De remarcat, în interiorul bisericii, baldachinul din stejar sculptat ce adăposteşte icoana şi o părticică din moaştele Sf.Arhidiacon Ştefan (degetul) precum şi Axioniţa cu o reprezentare iconografică în 3 feţe: în plan central Maica Domnului, în stânga Sfântul Arhanghel Mihail şi în dreapta Sfântul Arhanghel Gavriil.

Social ne îngrijim de cei săraci, de cei bolnavi, de cei din penitenciare, organizăm donări de sânge, catehizam, învăţăm şi slujim, fiind un grabnic ajutător celor în suferinţă şi celor pe care nu-i iubeşte nimeni.

În cei peste 30 de ani de preoţie am învăţat că, după noi vorbesc faptele, iar Dumnezeu după acestea ne va judeca.

Biserica este frecventată de mulţi credincioşi şi pelerini dornici de împlinire spirituală, devenind astfel: ”laborator al Învierii”, o poartă deschisă către cer de unde coboară:”toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit”(Iacov I, 17).