Pe urmele “Basarabovului”

„SINCERUM EST NISI VAS,

QUODCUNQUE IN FUNDIS ACESCIT”

(Când vasul nu-i curat, tot ce punem în el se oţeţeşte)

Horatiu

Am întâlnit această comparaţie la Horaţiu „ omul trebuie să se îngrijească a avea trupul şi sufletul, întreaga fiinţă, ca un vas curat, altfel, cum spune poetul latin, se întâmplă să ne oţeţim.

Apostolul Pavel foloseşte această comparaţie ( omul trebuie să fie vas de cinste) înEp.II Timotei,II, 20-21. În adevăr, în mulţi dintre noi frumuseţile din jur, sentimentele alese ale semenilor, valori ale credinţei, ale artei, literaturii, ale culturii în general, se preschimbă în urâţenie atunci când fiinţa noastră nu este curată, ci stăpânită, întinată de porniri joase, de instincte barbare, care veştejesc frumuseţea ce ar trebui să ne înnobileze.

Astfel statorniciţi în bunătate, păstor şi păstoriţi, am purces într-o zi de sfârşit de prier ploios şi mohorât în Bulgaria ortodoxă, prin Ruse.

Formalităţi vamale, rovignietă, o engleză râncedă agonisită de prin filme şi iată-ne ajunşi într-un orăşel de munte, pe numele lui Velikovo Târnovo ( cu vestigiile palatului regal, ale bisericiii pariarhale şi ale Turnului lui Baudoin, care aminteşte de al doilea imperiu bulgar. Veliki Preslov, mărturie a secolului de aur prin care a trecut Bulgaria, „străluceşte” în special, prin celebra biserică rotundă, cunoscută sub numele de „Biserica de aur”.

Deasemenea, la 20 km sud de Russe, pe valea râului Lom, am vizitat bisericile rupestre de la Ivanovo, ce alcătuiesc un complex mănăstiresc cunoscut sub numele de „Sf. Arhanghel Mihail”; aici întâlnim biserici capele şi chilii de călugări, mărturii ale unei puternice vieţi monahale isihastre, datând din sec XIII –XIV şi conectate la capitala celui de-al doilea imperiu bulgar, Târnovo. Aici, pe Valea Lomului, răstignit între cer şi pământ a vieţuit, a cugetat şi s-a rugat Sf. Dimitrie Basarabov, păstorul cel bun, ale cărui moaşte se găsesc la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Am prânzit într-o tavernă cu specific tradiţional bulgăresc, cu peşte şi legume, la un preţ ridicol de mic, unde am înţeles că ai noştrii vecini bulgari deţin secretul unor reţete originale, bine păstrate de-a lungul vremurilor, cu influenţe din bucătăriile : turcă, austriacă şi maghiară.

Şi mai au bulgarii un obicei străvechi: scutură capul stânga- dreapta pentru a spune da şi îl înclină pentru a spune nu. Gestul vine din timpul dominaţiei otomane, când monahii bulgari erau puşi să mărturisească credinţa în Hristos sub ameninţarea cuţitului. Mărturisirea afirmativă şi hotărâtă atrăgea după sine martirajul. Călugării au găsit soluţia de a scutura capul stânga-dreapta, pronunţând un da hotărât. În onoarea lor, bulgarii continuă această mărturisire de credinţă până astăzi, intrând astfel în moştenitea naţională a Bulgariei, un mod explicit de a vedea pe viu ce înseamnă tradiţia.

Revenind în ţară şi întrebat dacă mi-a plăcut Bulgaria, am legănat capul stânga-dreapta, mărturisind: „Ne, foarte mult!”

Pr. Guţea Vasile

Parohia Căldăraru